Extrase Articole

„la musique de TIBERIU OLAH, tissée avec le silence, empreintée d’un mystère contemplatif et sauvage, retient particulièrement l’attention” (Jacques Lonchampt, completare la Émile Vuillermoz – Histoire de la musique, p.579)

“Tiberiu Olah, un des plus remarquables compositeurs roumains d’aujourd’hui” (Jacques Lonchampt, Compositeurs de l”est, Le Monde, 12.X.1979) “le transformationnisme inventif d’un maître comme Tiberiu Olah” (Costin Cazaban - La Roumanie expose son avant-garde, Le Monde, 9-10.VI.1991)

„Indiscutabil, Tiberiu Olah este, alături de György Ligeti, ori de Ivo Malec, o personalitate de primă mărime a muzicii contemporane, apărută în generosul spaţiu sud-est european.” (Fred Popovici - „Simfonia a II-a” de Tiberiu Olah, revista Muzica, III/1989)

„Talentul, fantezia constructivă, frenezia ritmurilor, pe care le face să trăiască halucinant cu o iscusinţă cu totul personală, au cucerit şi cuceresc mereu la acest maestru al compoziţiei. T. Olah are darul excepţiei.” (Iancu Dumitrescu - Moderato cantabile, în Săptămâna, Bucureşti, 27.VI.1975)

“o muzică a unui maestru de talie mondială, poate cel mai dotat spirit novator de la George Enescu încoace.” (Doru Popovici - Originalitate, în Săptămâna, Bucureşti, 13.XII.1985.)

“Tiberiu Olah este personalitatea proeminentă a şcolii româneşti de compoziţie a acestui sfârşit de secol, ce şi-a asigurat deja un prestigios loc în ierarhia artistică universală.” (Viorel Cosma - O aniversare meritată. Tiberiu Olah la 70 de ani, în Rampa, Bucureşti, 9.XII.1998)

“Când l-am văzut pentru prima oară /…/ mi s-a părut că seamănă leit cu Cuminţenia pământului a lui Constantin Brâncuşi. E foarte interesantă această formă telurică ce se degaja cu o forţă uriaşă din acest omuleţ care era Tiberiu Olah. Ea se manifesta prin sunete, se manifesta printr-un torent de idei, ca o forţă” (Aurel Stroe - interviu acordat Sorinei Goia în octombrie 2002)

„Tiberiu Olah s-a preocupat, timp de peste 40 de ani, de filtrarea cu mult talent a unor sugestii folclorice (provenite îndeosebi din zona Transilvaniei) în limbaj melodic, armonic, ritmic, coloristic, prin tehnici ingenios-moderne ce l-au plasat, de la sfârşitul anilor ’50, printre reprezentanţii semnificativi ai avangardei româneşti.” (Valentina Sandu-Dediu - Muzica românească între 1944-2000, Editura Muzicală, 2002)

“Fascinează modul în care autorul recurge la forţa elementelor primare – sunet, ritm, culoare timbrală, forme arhetipale – şi declanşează, variază practic la infinit construcţia sonoră, înzestrând-o cu alte şi alte expresii.” (Laura Manolache, Pe teme de creaţie, interviu cu Tiberiu Olah, revista Muzica, III/1991)

„Tiberiu Olah rămâne tipul compozitorului total al zilelor noastre; de fapt, exponentul ideal al personalităţii complexe a secolului XX.” (Viorel Cosma - Tiberiu Olah, laureat cu Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor, în Actualitatea muzicală, nr.96, I pe martie 1994)

„Muzica sa a reuşit să surprindă folclorul în existenţa sa cea mai esenţializată, mai pură şi mai distilată. /…/ Dar perioada cea mai elevată din creaţia lui Tiberiu Olah este, după umila mea părere, cea de după anii 1980. Atunci, maniera artistică ce purta amprenta stilistică „Olah” a căpătat o nuanţă eufonică şi o tendinţă metastilistică. Aş menţiona câteva capodopere realizate în respectiva perioadă: Simfonia a III-a (metamorfozele Sonatei Lunii), Obelisc pentru Wolfgang Amadeus, Simfonia a IV-a „Giocosa?”.” (Octavian Nemescu - In memoriam Tiberiu Olah, revista Muzica, IV/2002)

„Indiferent de spectaculosul mijloacelor sonore utilizate, întotdeauna de mare efect, muzica lui Tiberiu Olah este marcată, în esenţă, de o profundă interiorizare. Decantarea, cristalizarea expresiei, cizelată până la a dezvălui esenţa, în spiritul însuşi al idealului de simplitate inspirat de milenara experienţă a artei folclorice româneşti, se află la temelia irezistibilei sale forţe emoţionale.” (Luminiţa Vartolomei - Surse artistice extra-muzicale, 1961, republicat în Stop-cadru în sonor, Ed. Muzicală, 2002)

“nimic nu ne împiedică să-l plasăm de pe acum în fruntea elitei compozitorilor români, căci moştenirea sa artistică îl situează în vârful corifeilor noştri de statură universală.” (Viorel Cosma - Tiberiu Olah, în Muzicieni din România. Lexicon, Vol. VII, Editura Muzicală, Bucureşti, 2004)

„un lirism reţinut, pregnanţă ritmică, o anumită nervozitate ce conferă discursului forţa imperativului, remarcabila intuiţie timbrală şi formală ne atrag spre muzica lui Tiberiu Olah.” (Mihai Moldovan, citat în Laura Manolache, Pe teme de creaţie, interviu cu Tiberiu Olah, revista Muzica, III/1991)

“Tiberiu Olah nu era numai un talent impetuos, frust, capabil de largi desfăşurări dramatice, de un lirism răscolitor, ci şi un intelect gigantic” (Andrei Tănăsescu - Tiberiu Olah şi muzica de film, în Tiberiu Olah - Restituiri, ediţie alcătuită, îngrijită şi adnotată de Olguţa Lupu, Editura Muzicală, Bucureşti, 2008)

„pasiunea viguroasă crescând până la violenţă, dar stăpânită de luciditatea constructivă şi înfrumuseţată de o inepuizabilă fantezie a combinaţiilor coloristice” (George Bălan - Prime audiţii clujene, Contemporanul, Bucureşti, 23.II.1962)

„Deşi înarmat cu tot arsenalul a ceea ce se numeşte în mod curent tehnica scriiturii moderne, Tiberiu Olah nu face concesii, ci supune tehnica expresiei muzicale, urmărind adevărul şi marile întrebări ale condiţiei umane” (Dan Anghelescu - Constelaţia omului sau măsura maturităţii unui compozitor, în Flacăra, Bucureşti, 20.V.1976)

“Prietenilor mei Tiberiu Olah şi Anatol Vieru, în a căror muzică am desluşit o atât de profundă înţelegere a exemplului enescian…” (George Bălan - dedicaţie tipărită în volumul Enescu - Editura Muzicală, 1962)

“Tiberiu Olah compune pentru a descoperi un uni­vers, pentru a atrage tuturor atenţia asupra lui, pen­tru a ni-l comunica.” (Carmen Stoianov - Tiberiu Olah, revista Muzica nr. II-III 1978)

„cât de ordonat şi precis s-au înşiruit capodoperele semnate de Tiberiu Olah, acest artist gânditor, prea modest, înzestrat cu atâta putere de pătrundere în misterul creaţiei” (Olga Grigorescu - prezentare Tiberiu Olah în caietul SMC, 23-30.V.2004)

„Energia cinetică deosebită, ce devine aproape palpabilă la audiţie, este una din constantele creaţiei sale. Forţa lui Olah rezidă în apelul permanent la elementele primare (trison, pentatonie, ritmuri pregnante), aflate toate într-un continuu proces de preschimbare, de remodelare a expresiei (asemănător discursului enescian), dar folosind cu preponderenţă principiul contrastului.” (Olguţa Lupu - Tiberiu Olah - arta contradicţiei aparente reflectată în strategii ritmice, Muzica, IV/2004)

„Sculptura lui Brâncuşi, ca şi muzica lui Olah, semnifică o trecere în lumină mai înaltă.” (Doru Popovici - în Radio România, nr.298/14.X.2002)

Mulţumim doamnei Edit Gogolak, interpreţilor, UCMR si UNMB pentru sprijinul acordat realizării acestui site. 

 

Site realizat de conf. univ. dr. Olguţa Lupu şi susţinut de
cultura.inmures.ro